Construcţia planului tactic şi  desfăşurarea luptei:
Pentru a participa succesiv la campionate, şi a învinge este nevoie de un plan strategic. Mă refer, de facto, la o cale mintală spre biruinţă. Strategia de luptă trebuie să includă în sine tempoul, metoda şi tactica.

Planul tactic de desfăşurare a luptelor cuprinde:
a) Angajament individual. Rezultatele obţinute sunt consecinţele contribuţiei personale. Luptătorul nu poate miza decît pe propria  pregătire.
 b) Tacticile variate. Conţinutul tehnic al luptelor este reprezentat de un număr mare de procedee tehnice. În timpul luptei ele nu se succed într-o anumita ordine, ci în dependenţă de situaţia concretă. Luptătorul selecţionează procedeele în funcţie de particularităţile adversarului.
 c) Spectaculozitate şi eficienţă. În lupte, spre deosebire de alte ramuri sportive, procedeele tehnice spectaculoase sunt cotate mai bine. Astfel, lupta spectaculoasă devine şi eficientă.
 d) Inventivitate şi creativitate. Pentru fiecare concurs sportivii trebuie să elaboreze un plan tactic al luptei, cu elemente surprinzătoare pentru adversar. Multitudinea procedeelor tehnice însuşite asigură luptătorului largi posibilităţi de a se manifesta creativ în luptă.
e) Universalitate tehnică. Se ştie doar,  concursul solicită deosebit de mult luptătorii sub aspect tehnico-tactic. Fiecare categorie de luptă se distinge printr-un profil tehnico-tactic propriu, de care un bun luptător trebuie să ţină cont.
Important este de a păstra distanţa faţă de adversar, de a exclude mişcările suplimentare, de a economisi forţele fizice şi psihice pînă la finalul luptei, deoarece în acel moment luptătorul poate fi luat prin surprindere de adversar. Cea mai mare greşeală a sportivilor este atitudinea neserioasă faţă de adversar, sau supraaprecierea.

- Tactica pregătirii pentru competiţii

Tactica este o activitate ce utilizează raţional mijloace variate, în funcţie de adversari şi situaţii, în scopul obţinerii victoriei.
Tactica pregătirii pentru competiţii include etapele:
                a) concepţia tactică
                b) planul tactic 
                c) acţiunile tactice 
                d) deprinderea tactică
 a) Concepţia tactică - este un sistem de principii, idei, reguli şi norme  stabile, elaborate în vederea participării cu succes la competiţii. Ea este stabilită de antrenor, în temeiul analizei concepţiei de pregătire pentru competiţiile elaborate de Federaţia de Luptă Naţională Voievod, şi include nivelul de  pregătire şi performanţă al sportivilor, rezultatele competiţiilor anterioare, posibilităţile  de afirmare ale sportivilor.
b) Planul tactic - reprezintă ansamblul măsurilor stabilite în vederea rezolvării problemelor tactice privind desfăşurarea unei competiţii. Se stabileşte în concordanţă cu concepţia tactică proprie, performanţa sportivilor la etapa respectivă, caracteristicile competitive ale adversarului, obiectivele stabilite, locul şi condiţiile de desfăşurare a concursului.
 c) Acţiunile tactice - sunt instrumente practice de realizare a planului tactic şi a concepţiei tactice. Este o componentă de bază, ce include calităţi fizice şi psihice, întreg bagajul de deprinderi motrice.
d) Deprinderea tactică - reprezintă o acţiune tactică automatizată prin exersare în condiţii stabile. Se caracterizează prin precizie, ritmicitate, similitudine a mişcărilor şi, nu în ultimul rînd, eficienţă.
Succesul sportivului constă în stabilirea unui regim special de antrenamente de către antrenor. Pregătirea pentru campionat trebuie să  înceapă cu două luni înaintea acestuia. Fiecare sportiv, în afară de antrenamente, va elabora individual sau cu antrenorul un plan strategic, care va include toate procedeele ce vor fi utilizate.

- Tactici pentru îndeplinirea procedeelor

În dependenţă de acţiuni, se diferenţiază următoarele tipuri: atac, contraatac şi apărare.      
Tactica de atac:
Se caracterizează prin gardă, manieră de luptă liberă, acţiuni combinate, procedee prelucrate şi contraprocedee. Tactica revendică de la sportiv o pregătire fizică excelentă, şi folosirea procedeelor de luptă fixă. Abilitatea de a schimba stilul luptei şi presimţirea acţiunii adversarului este una din măiestriile sportivului.
Tactica de contraatac:

Se bazează, mai întîi de toate, pe oprirea atacului şi iniţierea unui contraatac prin lovituri focalizate puternic. Tactica se bazează pe agerimea sportivului atacat, şi-i oferă  posibilitate de recreare  în momentele cu rezistenţă mai scăzută.

- Tactica de apărare:

Sportivul se concentrează  numai pe apărare, păstrîndu-şi forţele, şi totodată, analizînd stilul de luptă al adversarului. Tactica de apărare necesită o pregătire specială, deoarece nu poţi să te aperi tot jocul. Din acest considerent, apărarea fără iniţiativă de atac este un cîştig incomplet.
În artele marţiale clasice apărarea se modernizează prin:

• realism în acţiune (tehnici reale de lovire, lupta cu mai mulţi adversari simultan, lupta cu mănuşi, cu arme, simulare, etc.);
• utilizarea calităţilor native în deplasări, blocaje şi riposte;
• principii moderne în apărare şi contraatac;
• eficienţa atacului cu pumnul (folosirea loviturii directe în plan vertical şi lucru la nisip);
• tehnici de picior eficace (lucru intensiv la sac, scut, zid, etc. de cca. 600 lovituri / şedinţă);
• folosirea complexă a corpului în apărare, contraatac şi lupta la sol.