|
Trecind pe strada Bulgara, cum era denumita in sec a XIX-lea, poetul rus (Puskin) a fost captivat de o stranie indeletnicire sportiva a tinerilor moldoveni. Baietii erau impartiti in echipe a cite 2 persoane, tinind in miini diferite obiecte cu care se atacau si astfel luptindu-se ei isi demonstrau puterea si competenta. Taekwondo, KickBoxing, Judo, Sambo, carate, dar toti sunt fascinati de posibilitatea de a se afirma in stilul moldovenesc ”Voievod”. La baza acestui stil de lupte nationale au stat tehnicile de lovituri, utilizate si in trecut, si de asemenea obiceiurile si traditiile autohtone, care atrag tinerii competenti ce sepun eforturi imense spre cizelarea abilitatilor sportive in cadrul artelor martiale, stil ”Voievod”. Toate acest trasaturi ale ”Voievodului” sporesc rolul sportului pe plan national si conduc de asemenea spre progresarea miscarii tineretului ce apartin ”Voievodului”. Reprezintatii nostri participa la diferite concerte, festivaluri, seminare, etalindu-si talentele si afirmind cultura basarabiei.
Acest fapt i-a reamintit lui Puskin clasicele lupte corp-la-corp din antichitate. Cu un interes deosebit, poetul urmarea luptatorii, dupa care s-a initiat printre acestia printr-o lunga dezbatere de suflet.
Fondatorul artelor martiale stil "Voievod" din Republica Moldova este Nicolae Pascaru, distint ca campion european la Taekwondo.
Lupta nationala "Voievod" se axeaza pe loviturile de tehnica utilizate ti in trecut siLuptatorii aplicau astfel de metode ca piedica, smuncirea si ciobaneasca ( aruncarea peste cap ), ca lupta avea loc direct pe pamint in prezenta spectatorilor, insotita fiind de un acompaniament muzical si ca nu se aplicau metode brutale si dure. Competitiile aveau loc cu ocazia sarbatorilor populare si familiale. Incepeau spontan ca o dorinta de a-si masura fortele si dibacia. de asemenea pe traditiile si obiceiurile nationale, ce atrag in circuitul lor sute de tineri dornici de la nivel mondial, demonstrind astfel eficienta si progresul acestui stil unic de lupte
Despre lupta nationala:
In balada "Mihu Copilul" sunt descrise trasaturile distinctive ale luptei dintre romanul Mihu si ungurul Ianus : lupta dupa toate regulile cavaleresti. Inainte de toate ambii luptatori stau la masa impreuna, cinstesc, apoi incep lupta. Lupta nu incepe fara spectatori adica lupta, dupa cum spune autorul, avea loc pe pamint, cu aplicarea diferitelor metode cum ar fi sucirea, izbirea, aruncarea, trintirea. In romanul lui M.Sadoveanu " Nicoara Potcoava " ce descrie timpul lui Stefan cel Mare, sunt oglindite traditiile conform carora in timpul razboiului, ca sa nu se nimiceasca toata oastea, din partea fortelor beligerante se alegeau voinicii cei mai puternici si lupta lor trebuia sa hotarasca rezultatul bataliei. Invingatorul in lupta cistiga razboiul. In alt roman al lui M. Sadoveanu "Fratii Jderi" este oglindit unul dintre procedeele preferate ale luptei nationale. Astfel in lupta dintre Ionel Par-Negru si turcul Uzun-Slondimb, Ionel invinge prin metoda ciobaneasca: lasindu-se pe spate, el arunca adversarul peste cap, sprijinindu-l cu piciorul in burta, ca din catapulta. In zilele de sarbatoare flacaii adunindu-se incepeau jocurile indraznete. La inceputul luptei se apucau unul pe altul, cu miscari incrucisate , de cingatoare, aplicind diferite metode de lupta: Se ridicau unul pe altul , se lasau pe vine, actionau cu picioarele, sareau. Bogdan Petriceicu Hajdeu in " Ion Voda cel Cumplit " scrie ca moldovenilor le place tragerea cu arcul si ca in aceasta arta le tin piept doar arcasii englezi, dar prefera mai mult lupta corp la corp.Luptatorii aplicau astfel de metode ca piedica, smuncirea si ciobaneasca ( aruncarea peste cap ), ca lupta avea loc direct pe pamint in prezenta spectatorilor, insotita fiind de un acompaniament muzical si ca nu se aplicau metode brutale si dure. Competitiile aveau loc cu ocazia sarbatorilor populare si familiale. Incepeau spontan ca o dorinta de a-si masura fortele si dibacia.
Lupta nationala moldoveneasca a aparut cu secole in urma in procesul activitatii de munca a poporului si s-a dezvoltat de sine statator in diverse forme originale, fiind atit un mijloc de dezvoltare fizica a tineretului cit si de pregatire a fortelor armate. Materialele de arhiva istorice si literare au ajutat la rezolvarea chestiunilor discutabile in privinta variantelor trintei, anumitelor procedee tehnice, tacticii, metodelor de instruire, pregatirii catre competitii, regulelor si conditiilor de organizare a competitiilor.
Analiza demonstreaza ca la moldoveni existau doua variamte ale luptei nationale: cu piedica si fara piedica. In partea de nord a Moldovei se practica lupta fara piedica, iar in centru si la sud - piedica era permisa, precum si aruncarea cu piciorul, peste picioare, peste coapsa. Cu toate ca lipsea o instruire organizata, regulele si tehnica de lupta se transmiteau din generatie in generatie in fiecare sat din Moldova.
|
